marți, 20 octombrie 2009
Convorbiri-cu-actorul-Ion-Sasaran
http://carti.x6.ro/cartea/g/Gherasim-Domide-Convorbiri-cu-actorul-Ion-Sasaran/convorbiri%20cu%20actorul%20ion%20sasaran.doc
PAROHIA SASAR - MARAMURES
Preot paroh Cadar Savin,
nascut la 30.03.1952, - Carpinis,
iconom stavrofor,
Loc. Sasar, nr. 279, cod 437229, jud. Maramures,
Tel: 0262/28.74.12, 0743010210,
Biserica de zid „Înaltarea Sfintei Cruci” – 1822,
Preot II Cadar Flaviu-Marius, nascut la 11.05.1976 – Baia Mare, Loc. Sasar, nr. 279, cod 437229, jud. Maramures, Tel: 0262/28.74.12,
1.792 credinciosi.
nascut la 30.03.1952, - Carpinis,
iconom stavrofor,
Loc. Sasar, nr. 279, cod 437229, jud. Maramures,
Tel: 0262/28.74.12, 0743010210,
Biserica de zid „Înaltarea Sfintei Cruci” – 1822,
Preot II Cadar Flaviu-Marius, nascut la 11.05.1976 – Baia Mare, Loc. Sasar, nr. 279, cod 437229, jud. Maramures, Tel: 0262/28.74.12,
1.792 credinciosi.
Ioan Sasaran
PRELUARE ...
Ion Săsăran ( 1933 - +2009 )
O altă stea a teatrului românesc s-a stins
„Viaţa mea întreagă, tot ce-am dăruit oamenilor prin munca mea, rămâne, dacă nu un îndrumar pentru ei, cel puţin o clipă de emoţie care le va aminti că în acea clipă am fost împreună. Restul e tăcere!”[1]
Pe 20 august am primit un telefon. Deşi ştiam că la celălalt capăt se afla Zeno Fodor, glasul său se lăsa prea mult aşteptat. Un oftat prelung udat cu lacrimi: S-a stins prietenul nostru Ion Săsăran. Ce se mai putea adăuga… Am căzut în genunchi şi am început să mă rog să nu fie adevărat. Ştiam că de câteva luni era suferind de o boală nemiloasă care-i măcinase trupul insuflat cu atâta generozitate, până la a-l face de-a dreptul firav, dar optimismul ce-l degaja de fiecare dată, cu prilejul fugarelor vizite în care ne-am văzut în ultimele luni, ne făcură să “uităm” crudul diagnostic al medicilor. Singura sa amărăciune era că trebuia să stea o vreme departe de scenă.
L-am întâlnit prima oară în urmă cu aproximativ doi ani, la Târgu Mureş. Invitat să participe la lansarea primei mele cărţi, “33. Jurnal de iniţiere spirituală”, găzduită de Centrul de dezbateri socio-politice “Emil Dandea” (Palatul Apollo), după ce mi-am încheiat cuvântul vădit copleşită de emoţii, Ion Săsăran, cu o privire intensă dar plină de bunăvoinţă, a venit să mă felicite. Îi plăcuse cum vorbisem, îl convinsesem să aloce timp pentru carte, cum îmi spusese, şi aşa am început să ne împrietenim.
La scurtă vreme, am pus bazele Asociaţiei cultural-artistice “Art Verba”, Ion Săsăran fiind unul dintre membri fondatori, şi, aşa cum îi stă bine oricărui început partenerial, ne-am adunat acasă la Zeno Fodor, alături de un alt prieten comun, omul de presă Cornel Câlţea, la un pahar, pentru a configura un plan strategic. Atunci aveam să surprind pasiunea vorbelor sale. Era în stare să vorbească despre teatru ore întregi. Îşi amintea cu o precizie uluitoare titluri, distribuţii, turnee dintr-o istorie de peste 50 de ani a teatrului.
Da, a existat o Generaţie – Generaţia de Aur a teatrului şi filmului românesc. O Generaţie care ne-a înobilat inimile şi ne-a înseninat zilele. O Generaţie care a avut o conştiinţă românească, cu adevărat închinată şi dăruită publicului ei. Ion Săsăran, acelaşi şi mereu altul, a fost înzestrat cu acel talent rar întâlnit prin care reuşea, cu fiece rol jucat, să trezească şi să menţină extraordinar pulsul artistic, formând gustul pentru teatrul de calitate tuturor acelora care veneau să-şi hrănească spiritul. Acum nu ne rămân decât amintirile şi benzile înregistrate, care i-au imortalizat impozabila figură, inconfundabila voce, solemna statură…. Ion Săsăran, alături de Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, George Constantin, Draga Olteanu-Matei, Amza Pellea, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc, Silviu Stănculescu, Sanda Toma, iată perlele Generaţiei de Aur, pe care nu avem dreptul să le aruncăm în uitare.
Un adevărat «degustător de vocaţii», actorul apare pe lume în data de 25 noiembrie 1933 în satul Săsar de lângă Baia-Mare, absolvă Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1956, după care slujeşte teatrul românesc pe două importante scene: pe cea a Teatrului Dramatic Baia-Mare şi pe cea a Teatrului Naţional Târgu-Mureş. A lucrat cu mulţi regizori, unii din ei celebri: Ion Şahighian, Liviu Ciulei, Gheorghe Harag, Ion Cojar, Horea Popescu, Dan Alecsandrescu.
A interpretat roluri importante, în majoritate principale, în peste 100 de spectacole. Două dintre aceste personaje le-a îndrăgit cu deosebire: pe Ion, din dramatizarea romanului omonim al lui Rebreanu (şi povestea cu emoţie, aproape cu lacrimi în ochi, întâlnirea de neuitat cu cea care fusese prototipul Anei, amintirile acesteia despre Ion, despre drama pe care au trăit-o, despre domnişorul Liviu pe care l-a cunoscut când acesta era foarte tânăr) şi pe Vasile Lucaciu, din piesa cu acelaşi titlu de Dan Tărchilă, care i-a adus şi un important premiu de interpretare.
Ultima premieră, în care publicul a avut şansa de a-l mai vedea jucând pe maestrul Ion Săsăran, a avut loc în data de 21 septembrie 2008 : Pitou din piesa Sarah Bernhardt sau Ţipătul langustei de John Murell, în regia bunului său prieten Elemér Kincses. Ne-a convins încă o dată că prezenţa sa pe scenă era cu adevărat o sărbătoare. Pentru Ion Săsăran, a fi actor nu era o meserie, ci o religie. A servit teatrul cu smerenie, respect şi pasiune, cu cele mai alese afecte, într-o comuniune totală cu Arta şi cu spectatorul.
In afară de vocaţia de actor, Ion Săsăran a avut-o din plin şi pe cea de dascăl. A şlefuit cu migală şi dragoste talentul multor tineri dornici să păşească pe calea teatrului, o cale, îi învăţa el, spinoasă dar neasemuit de frumoasă.
Ne imaginăm cu greu teatrul fără Ion Săsăran. Multă vreme încă nu vom putea accepta că el nu mai este printre noi şi îl vom aştepta să intre în scenă cu harul care-i permitea să se confunde total cu eroul căruia îi insufla viaţă şi să ne dăruiască un nou regal teatral. Spre durerea noastră el nu va mai veni, dar dăruirea sa artistică, pe care i-am admirat-o de fiecare dată, se va eterniza prin sclipirile de geniu care ne-au iluminat sufletele.
Dumnezeu să-i dea somnul etern în pace!
Daniela Gîfu
Ion Săsăran şi unicul său testament… în DOMIDE, Gherasim, Convorbiri…, Ed. Proema, Baia Mare, 2003
Ion Săsăran ( 1933 - +2009 )
O altă stea a teatrului românesc s-a stins
„Viaţa mea întreagă, tot ce-am dăruit oamenilor prin munca mea, rămâne, dacă nu un îndrumar pentru ei, cel puţin o clipă de emoţie care le va aminti că în acea clipă am fost împreună. Restul e tăcere!”[1]
Pe 20 august am primit un telefon. Deşi ştiam că la celălalt capăt se afla Zeno Fodor, glasul său se lăsa prea mult aşteptat. Un oftat prelung udat cu lacrimi: S-a stins prietenul nostru Ion Săsăran. Ce se mai putea adăuga… Am căzut în genunchi şi am început să mă rog să nu fie adevărat. Ştiam că de câteva luni era suferind de o boală nemiloasă care-i măcinase trupul insuflat cu atâta generozitate, până la a-l face de-a dreptul firav, dar optimismul ce-l degaja de fiecare dată, cu prilejul fugarelor vizite în care ne-am văzut în ultimele luni, ne făcură să “uităm” crudul diagnostic al medicilor. Singura sa amărăciune era că trebuia să stea o vreme departe de scenă.
L-am întâlnit prima oară în urmă cu aproximativ doi ani, la Târgu Mureş. Invitat să participe la lansarea primei mele cărţi, “33. Jurnal de iniţiere spirituală”, găzduită de Centrul de dezbateri socio-politice “Emil Dandea” (Palatul Apollo), după ce mi-am încheiat cuvântul vădit copleşită de emoţii, Ion Săsăran, cu o privire intensă dar plină de bunăvoinţă, a venit să mă felicite. Îi plăcuse cum vorbisem, îl convinsesem să aloce timp pentru carte, cum îmi spusese, şi aşa am început să ne împrietenim.
La scurtă vreme, am pus bazele Asociaţiei cultural-artistice “Art Verba”, Ion Săsăran fiind unul dintre membri fondatori, şi, aşa cum îi stă bine oricărui început partenerial, ne-am adunat acasă la Zeno Fodor, alături de un alt prieten comun, omul de presă Cornel Câlţea, la un pahar, pentru a configura un plan strategic. Atunci aveam să surprind pasiunea vorbelor sale. Era în stare să vorbească despre teatru ore întregi. Îşi amintea cu o precizie uluitoare titluri, distribuţii, turnee dintr-o istorie de peste 50 de ani a teatrului.
Da, a existat o Generaţie – Generaţia de Aur a teatrului şi filmului românesc. O Generaţie care ne-a înobilat inimile şi ne-a înseninat zilele. O Generaţie care a avut o conştiinţă românească, cu adevărat închinată şi dăruită publicului ei. Ion Săsăran, acelaşi şi mereu altul, a fost înzestrat cu acel talent rar întâlnit prin care reuşea, cu fiece rol jucat, să trezească şi să menţină extraordinar pulsul artistic, formând gustul pentru teatrul de calitate tuturor acelora care veneau să-şi hrănească spiritul. Acum nu ne rămân decât amintirile şi benzile înregistrate, care i-au imortalizat impozabila figură, inconfundabila voce, solemna statură…. Ion Săsăran, alături de Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, George Constantin, Draga Olteanu-Matei, Amza Pellea, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc, Silviu Stănculescu, Sanda Toma, iată perlele Generaţiei de Aur, pe care nu avem dreptul să le aruncăm în uitare.
Un adevărat «degustător de vocaţii», actorul apare pe lume în data de 25 noiembrie 1933 în satul Săsar de lângă Baia-Mare, absolvă Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1956, după care slujeşte teatrul românesc pe două importante scene: pe cea a Teatrului Dramatic Baia-Mare şi pe cea a Teatrului Naţional Târgu-Mureş. A lucrat cu mulţi regizori, unii din ei celebri: Ion Şahighian, Liviu Ciulei, Gheorghe Harag, Ion Cojar, Horea Popescu, Dan Alecsandrescu.
A interpretat roluri importante, în majoritate principale, în peste 100 de spectacole. Două dintre aceste personaje le-a îndrăgit cu deosebire: pe Ion, din dramatizarea romanului omonim al lui Rebreanu (şi povestea cu emoţie, aproape cu lacrimi în ochi, întâlnirea de neuitat cu cea care fusese prototipul Anei, amintirile acesteia despre Ion, despre drama pe care au trăit-o, despre domnişorul Liviu pe care l-a cunoscut când acesta era foarte tânăr) şi pe Vasile Lucaciu, din piesa cu acelaşi titlu de Dan Tărchilă, care i-a adus şi un important premiu de interpretare.
Ultima premieră, în care publicul a avut şansa de a-l mai vedea jucând pe maestrul Ion Săsăran, a avut loc în data de 21 septembrie 2008 : Pitou din piesa Sarah Bernhardt sau Ţipătul langustei de John Murell, în regia bunului său prieten Elemér Kincses. Ne-a convins încă o dată că prezenţa sa pe scenă era cu adevărat o sărbătoare. Pentru Ion Săsăran, a fi actor nu era o meserie, ci o religie. A servit teatrul cu smerenie, respect şi pasiune, cu cele mai alese afecte, într-o comuniune totală cu Arta şi cu spectatorul.
In afară de vocaţia de actor, Ion Săsăran a avut-o din plin şi pe cea de dascăl. A şlefuit cu migală şi dragoste talentul multor tineri dornici să păşească pe calea teatrului, o cale, îi învăţa el, spinoasă dar neasemuit de frumoasă.
Ne imaginăm cu greu teatrul fără Ion Săsăran. Multă vreme încă nu vom putea accepta că el nu mai este printre noi şi îl vom aştepta să intre în scenă cu harul care-i permitea să se confunde total cu eroul căruia îi insufla viaţă şi să ne dăruiască un nou regal teatral. Spre durerea noastră el nu va mai veni, dar dăruirea sa artistică, pe care i-am admirat-o de fiecare dată, se va eterniza prin sclipirile de geniu care ne-au iluminat sufletele.
Dumnezeu să-i dea somnul etern în pace!
Daniela Gîfu
Ion Săsăran şi unicul său testament… în DOMIDE, Gherasim, Convorbiri…, Ed. Proema, Baia Mare, 2003
IAZUL DECANTOR DIN SATUL SASAR - MARAMURES
În noaptea de 30 ianuarie 2000, orele 22.00-23.00, datorită precipitaţiilor abundente din zilele anterioare, materialul lichid existent în iazul "Bozânta,Satul Sasar – Aurul" a deversat, provocând în taluzul de E-NE o breşă de aproximativ 25m. Prin aceasta a fost eliberată o cantitate de apă cu material în suspensie de aproximativ 100.000m3, într-o perioadă de 11 ore. Lichidul, conţinând o mare cantitate de cianuri, a produs următoarele consecinţe negative asupra mediului: contaminarea cu cianură a apei râurilor Lăpuş (situat în imediata apropiere a iazului), Someş, Tisa şi Dunăre; afectarea florei şi faunei din râurile contaminate; contaminarea a aproximativ 20ha de teren agricol; contaminarea fântânilor din satul Bozânta Mare si Sasar .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)