SATUL SASAR - MARAMURES

Superbul si Fascinantul : Sat Sasar - metraj imaginar

*** Inainte de lecturare cititi ad-notarea de mai jos !!!

SCURT ISTORIC IMAGINAR - PERSONAJELE MENȚIONATE IN SCURTA ALEGORIE SUNT PRODUSUL PROPIEI IMAGINAȚII : NU AU VALOARE DOCUMENTARĂ , ARTISTICĂ SAU ISTORICĂ . DE ACEEA VOR FI TRATATE CA ATARE - SCURT DIVERTISMENT DE TIPUL COPY - PASTE , FRACVENT UTILIZAT PE REȚELELE DE CALCULATOARE !

...vă mulțumim pentru răbdare si ințelegere !

- redacția blogului

SATUL SĂSAR - AGRICULTURA SI ZOOTEHNIA - SPECIFIC LOCAL

-------------------------------------------

* puţini ştiu că naşterea municipiului Baia Mare se leagă de o bătrânică care a fugit cu capra din Satul Sasar ca să nu-şi îmbolnăvească consătenii şi a găsit un bulgăre de aur undeva în Valea Roşie - cariera de piatra .

** sau :se spune că o femeie bolnavă de lepră din Satul Săsar a fost alungată de comunitate să nu îi îmbolnăvească. Femeia şi-a luat capra pe care o avea şi s-a dus undeva unde este acum Valea Roşie - cariere Sf.Ioan. si, într-o zi, a găsit un bulgăre de aur în albia râului. Şi-a anunţat Săsărenii .... Nu a mai contat că femeia era leproasă ; toţi s-au dus la ea să caute aur _____si uite asa s-a pornit Orasul Baia Mare !!! - din primul '' DESCALECAT '' AL SĂSĂRENILOR PE VALEA ROȘIE - CARIERA :) , legenda care putea fi poate fi citită şi în Cronica parohiei din Satul Săsar s-a pierdut în negura vremii.

... pluguri strămoșești .

* atestare documentară a Satului Sasar = 1327 - cand se da ''slobod'' la taierea din goronii dintre sat si Rivulus Dominarum (''...de cati e nevoie'' ) pentru ridicarea unei biserici de rit oriental - ortodox .

** a doua pomenire a Satului Sasar , într-un act al cancelariei regelui Carol Robert. Una din cele mai timpurii mărturii scrise care s-au păstrat, privind importanța minelor din Baia Mare și Satul Săsar datează din prima jumătate a secolului al 14-lea. Act eliberat de cancelaria regelui LudovicI de Anjou la data de 20 septembrie 1347.

.... la șura . cu dedicatie pentru d. colonel (r) T. Dorel :) !

p.s. : Parca se resimte parfumul vremurilor din "VIAȚA LA ȚARĂ" - Duiliu Zamfirescu ....

*** Etimologia numelui localității Săsar : *sar-, *ser =„apă; , repetat (sar + sar = curgere ) ; prin asimilarea lui -r- în -ss- (din grupul consonantic -rs-) > Săsar

________________________________________

1 . AGRICULTURA
Nu avem documente din care sã știm cum se desfãsura viața agricultorilor ce locuiau pe teritoriul Satului Săsar în primul mileniu al erei noastre, dar credem cã aici s-a practicat cultura pãmântului mai întâi în depresiune si apoi pe dealurile din jur, prin defrișarea lentã a tufișurilor si a pãdurilor.
La începutul mileniului al doilea al erei noastre viața pãstorilor si a agricultorilor era organizatã în obști sãtești pe văile râurilor si în depresiunile naturale si era formatã din satele si cãtunele ai cãror locuitori trãiau o viatã patriarhalã.
Obștea, prin reprezentanții săi (juni, oameni buni si bãtrâni) împãrțea fondul funciar periodic, de obicei din trei în trei ani, pe familii si dupã necesitãti prin trageri la sorți si de aceea lotul familial se mai numea si "soartã"
Dar pe lângã proprietatea obstei mai exista si o proprietate familialã asupra casei din vatra satului, asupra grãdinii din jurul casei, a animalelor si a uneltelor de muncã.

* Obstea avea în folosintã comunã locurile de fânete, pãsunile, pãdurile si apele.

* Una dintre puternicele obstii a fost si aceea din Valea Săsarului - Satul Săsar , care si-a apãrat avutul si a rezistat pânã târziu în Evul Mediu.

* Cu începere din secolul al XVIII-lea s-a încercat să se maghiarizeze si satul nostru , colonizându-se mai multe familii ungurești, dar nu s-a putut, întrucât, chiar după mărturia istoriografilor maghiari, la anul 1741 biserica reformată din Săsari a fost ocupată de valahi, fiindcă nu se mai găsea nici un ungur în sat , scrie Dariu Pop, in anul 1938, dar considerații de ordin fiscal au determinat pe habsburgi să procedeze la întocmirea cadastrului funciar (evidențã fiscalã) în vederea impunerii proprietãților la impozite. Astfel s-au întreprins lucrãri de mãsurare a suprafetelor terenurilor, de stabilirea felului de culturã, a venitului net impozabil, etc. si desemnarea persoanei impozabile. Dar cum în registrele fiscale nu se puteau evidenția toate mutațiile imobiliare (se înstrãinau si dobândeau imobile fãrã a fi cuprinse în cadastru) a fost necesar sã se introducã un nou sistem de evidenta funciarã, cunoscut sub numele de "Cartea funduarã". Lucrãrile pentru aceastã evidentã funciarã au început în Transilvania prin ordonanta ministerului de justitie din 26 februarie 1855, pe baza cãreia s-au efectuat "localizarea imobilelor" si a situatiilor lor faptice, prin comisiunile de localizare.
* Desi prin legea nr. IX/1848 se desfiintase iobãgia, în noul sistem de evidentã funciarã s-au evidentiat caracterele juridice ale imobilelor/posesiunea nobiliarã, urbarialã, comunalã, etc. Fostii iobagi, acum posesori de fapt ai pãmântului, au rãmas în posesia parcelelor muncite anterior pentru domnul de pãmânt, dar au plãtit statului pretul acestor parcele, iar statul, la rândul lui, a despãgubit domnii de pãmânt, Aceste stãri de lucruri au durat pânã la data de 4 februarie 1870 când noul sistem funciar a devenit obligator. Dar cu toate acestea au continuat a se face înstrãinãri si dobândiri de pãmânt fãrã evidentiere în cartea funciarã, fapt care a produs litigii ce s-au solutionat cu cheltuieli mari. Si azi, dupã mai bine de un secol, o confruntare pe teren cu harta cãrtii funciare ne aratã cã parcelele, cu mici exceptii, s-au mentinut cu forma si suprafetele lor anterioare anului 1870, desi multe se aflã în stãpânirea altor persoane decât proprietarii de carte funciara.

Vechii proprietari
* Averile se tineau în evidențã si se transmiteau prin acte între vii în fața unor autoritãti, asa numite "loca credibila", prin vânzãri de veacuri /fassiones parennales/. Vânzãrile se fãceau în mod solemn iar introducerea în posesie, numita "statuitor" se fãcea cu toatã publicitatea.
* Potrivit datelor consemnate la recensãmântul populatiei din anii 1720, 1721, în Satul Săsar era numai o singurã familie de nobili, care stãpânea însã un domeniu de 325 cîble teren arabil, 72 cîble de teren fânaț, trei mori cu un venit anual de 60 floreni. Aceste bunuri erau muncite de cele 30 familii de pe domeniu.
Pe lângã terenuri si mori domeniul Satului Szaszar mai avea si cârciumi.

* În anul 1681 o parte din domeniu Satului Szaszar sã afla în proprietãtea Bancherului Pocol, cumpãrat de la contele Frankenstein din Prusia cu suma de 500.000 de florini , iar în anul 1686 era în proprietatea vienezului Iosif Schweiger, care s-a si mutat aici întrucât poseda o suprafatã de 316 jugãre de teren arabil, 20 jugãre teren gradini, 195 jugãre teren fânat, 1662 jugãre teren pãsune si 40 jugãre teren neproductiv, precum si 22.634 jugãre de pãdure, adicã în total o suprafatã de 24.867 jugãre cadastrale.

* Mai târziu, cealaltã parte a domeniului Satului Szaszar –“ Valae de amonte “ a fost cumpãratã de cãtre “ Șerban Nicotae din Baia Mare “ , de la care a ajuns apoi în mâinile lui Marosi Antal, iar de la acesta ia proprietatea Bãnca Posterior din Nagy Banya – Baia Mare, prin cumpãrare cu suma de 20.000 coroane aur, pentru sucursala bãncii din Somkut, la data de 1 aprilie 1808.

Suprafața terenurilor Văii Szaszar – Satului Săsar , a fost mereu fãrãmitată, prin vânzari la persoane fizice, astfel cã la data nationalizãrii bãncilor, 11 iuni 1908, în proprietatea bãncii se mai afla numai cladirea Morii , împreunã cu curtea si grãdina.
* Aici se încheie istoria si existența “Vaii Inferior - Satul Szaszar .
Dar sã ne reîntoarcem si sã vedem cum se trăia in Satul Săsar in alte vremuri , ce drepturi aveau stãpânii de pãmânt si ce obligatii aveau țăranii, si cum a dispãrut acest odios sistem de exploatare a omului și a muncii lui.

Composesoratul urbarial

* Încã din timpul domniei împãrãtesei Maria Tereza (1740-1780), s-au adus diferite legi prin care se soluționau litigii dintre domnii de pãmânt si iobagi. Așa, de exemplu, în anul 1767 s-a emis un "urbariu" pentru teritoriile Maramureșului, Satu Mare si Crisanei, prin care s-a stabilit cã urbarialiștii au în folosința comună o parte din pãdurea si pãsunea Domnului de pamânt.
Legislatia anului revolutionar 1848 nu a solutionat problema posesiunii urbariale a pădurile si a pașunilor. În era absolutista (1850-1860) prin Patenta din 2 martie 1853, ca si prin Patenta din 16 iunie 1854, precum si prin Legile ulterioare (nr. XXXIII din anul 1868, LIII din anul 1871 si XII din anul 1877) s-a hotarât încetarea oricarei comunitați de bunuri ce au existat între "Domnul de pamânt" si fostii urbarialisti în legatura cu padurile si pasunile, producându-se segregarea lor (despartirea).
Prin legea nr. LIII din anul 1871 se acordã urbarialistilor dreptul de a rãscumpãra, de la Domnul de pãmânt , prin intermediul statului, pãsunile si pãdurile, creându-se astfel proprietate exclusiv a fostilor urbarialisti asupra pãsunilor si asupra pãdurilor.
Tot prin aceastã lege se prevedea dreptul fostilor urbarialisti de a se construi în comisiuni numite "composesorate urbariale", adicã asociatii de pãsunat.
* Astfel drepturile urbariale ale locuitorilor din Valea Săsarului – Satului Săsar au fost stãbilite în funcție de calitatea lor de proprietari tabulari (intabulați), revenind fiecãrui proprietar tabular o cotã parte indivizã raportatã la suprafata terenului ce-l avea în proprietate.
Între timp cotele indivize au putu fi vândute fie separat, fie independent de restul imobilelor ce le avea titularul dreptului, fie deodatã cu bunurile imobiliare intabulate, sau numai cu o parte a acestora, dupã cum se specifica în contract.
În felul acesta locuitorii care aveau mai multe vite au devenit proprietari, prin cumpãrare, pe mai multe cote indivize, ca sã nu plãteascã taxe anuale pentru pãsunarea vitelor, deoarece în adunarea generalã a urbarialistilor se stabilea pentru fiecare cap de vitã un anumit numãr de parcele, si cei care nu aveau numãrul fixat trebuiau sã plãteascâ taxa fixatã pentru vitele fãrã parcele.
Aceste stãri de lucruri rezultã din sentinta tribunalului judetului Maramures , care lucrând în calitate de intstantã urbarialã, sub dosarul nr. 4005/1911 a adus o hotãrâre de stabilirea cotelor indivize ale fiecãrui locuitor, asa cum rezulta din actele de proprietate .
Reproduc ca si tabloid , pentru documentare, un pasaj din acea hotãrâre:
* Tribunalul regal din Baia Mare , în calitate de tribunal orasenesc , cu privire la procesul de separare în curs între fostul mosier al Szaszarului – Valea inferioară – Satul Săsar si Zona Urbană Baia Mare, în baza convenției intervenitã între acestia, cu privire la imobilele cuprinse în c.f. 57 Szaszar sub A nr. top. 284/a si 627, c.f. nr. 96 A 7 nr. top. 1361, c.f. nr. 92 A 8-9-10-11, rândul 14 nr. top. 245, carte funciare din imobilele notate în procesul verbal de carte funciarã nou, ca imobilele sã rãmânã în comunitate, cu stabilirea cotei pãrti indivize ce rãmâne fiecãruia, judecãtorul delegat, precum si în baza determinãrii imobilelor în sedinta publicã de azi, a adus urmãtoarea:
SENTINTÃ :
...din copetentele de pãsunat însirate mai sus, ce rãmân în comunitatea Satului Szaszar – Valea Inferioară, cu referire la cota parte indivizã si individualã ce-i compete fiecãruia fost urbarialist, se stabilesc dupã cum urmeazã, celor mai jos si anume: ........... (urmeazã numele fiecãrui coproprietar, cu arãtarea cotei pãrti stabilitã sub formã de fractie, ex. 5/2586, 35/2586 pãrti, etc.)
* Datã în Baia Mare de tribunalul regesc ca instanta urbariala, la 14 septembrie 1911. Judecator presedinte ss indescifrabil si notar (gefier) ss Imrek Geza. Sigiliu".
Prin aceastã sentintã s-a stabilit cã erau îndreptãtiti a primi cote pãrti din pãsunea urbarialã un numãr de 22 de fosti urbarialisti, sau urmași ai acestora din Satul Săsar .
Composesoratul urbarial a existat pânã în anul 1950, când a fost desființat, pãsunea trecând în favorul Satului Săsar , punându-se capãt deselor litigii intervenite între fostii urbalialisti din Baia Mare cu fostii urbalialisti din satele limitrofe pentru încãlcãri de hotar si introducerea vitelor la pãscut în composesoratul Satului Saszarului , fãrã plata taxelor regale de pãșunat.

CUM SE FACE ... FÎNUL ÎN SATUL SĂSAR

Se bate parul in pamînt/
Se pune pogina /
Se clădește circular fînul /
Se pune ujogul /

Agricultura în timpurile noastre in SATUL SĂSAR

* Hotarul Satului Săsar , deși la prima vedere pare mare, în realitate este mai puțin întinsã, si aceasta din motivul cã încet, încet, locuitorii satelor din jur au cumpãrat pãmânturile ce se învecinau cu ale lor, ba mai mult, au pãtruns chiar pânã în mijlocul țarinii.
* Așa fiind, pãmânturile ce aparțin numai Săsărenilor se împuțineazã din an în an deoarece copiii unui săsărean , plecat în altã localitate, vând; dupã moartea pãrintilor lor, pãmânturile moștenite și fiindcã bãștinasii nu se oferã sã le cumpere le cumpãrã locuitorii satelor învecinate.
* Cu exceptia grãdinilor si a terenurilor situate in Vatra Satului Săsar , pânã la cel mult 400 m , restul terenul este mai puțin fertil, iar cele de sub Dealul Dura si de la locul Berăriei sunt bune numai pentru fânațuri. Unele pãmânturi sunt formate din soiuri brune, cu reactie slabã acidã si cu alterarea activã a silicaților primari, si se lucreazã cu greu, iar altele sunt formate din soluri argiloase grele si compacte, fãrã suficiente materii organice si trebuiesc mereu îngrãsate.
* Din acest motiv nu se poate practica o agriculturã nici intensivã si nici extensivã, fiind putini locuitori care trãiesc exclusiv numai din agriculturã fiecare familie mai având încã o ocupatie suplimentarã, sau chiar principalã.
* Suprafata Satului Săsar era în anul 1890 de 1711 jugãre (un jugãr este egal cu 5755 mp) adicã 983 hectare si era repartizatã în 822 jugãre (473 ha) teren arabil, 53 jugãre (30.501 ha) grãdini, 23 jugãre (12.326 ha) rât, 708 jugãre (407.454 ha) pãsuni, 8 jugãre (4.394 ha) pãduri si 96 jugãre (55.248 ha) teren neproductiv.
Din aceastã suprafațã: 1684 jugãre (969 ha) erau în plinã proprietate, 20 jugãre (11.500 ha) erau în uzufruct si 6 jugãre (3.4530 ha) erau în arendã. (Vezi NOTA 23)
* În anul 1933 suprafața era de 1727 jugãre (998.7670 ha) din care:
- 555 jugãre semãnãturi .............................319,2025 ha
- 95 jugãre ogoare ...................................... 54,5725 ha
- 192 jugãre fînaț ...................................... 110,4950 ha
- 788 jugãre pãduri si pãsuni ...................... 453,4940 ha
- 4 jugãre pãduri fãrã goluri ........................... 2,3020 ha
- 93 jugãre teren neproductiv.........................53,5215 ha

Din aceastã suprafațã numai 861 jugãre (489.4495 ha) este teren apt pentru cultura cerealelor, revenind pe cap de locuitor 4808 mp adicã mai putin de jumãtate de hectar.
Aceiasi suprafatã se mentine si azi.
Cu toate acestea locuitorii Satului Săsar se strãduiesc sa cultive si-l pãstreazã ca un bun de familie, transmitându-l din generatie în generatie, înstrãinându-l doar atunci când familia se aflã în situatii materiale precare, sau când familia se mutã în altã localitate, sau se stinge.
* Peste 90% din terenul apt culturii agricole se aflã pe loc întins si este împãrtit în parcele, numite holde, de diferite forme geometrice, cu suprafete inegale, accesul la acestea fãcându-se pe drumurile de câmp greu practicabile pe timp ploios .

* Parcelele sunt cultivate prin roțatie, adicã un an se însãmânteazã cu porumb, dupã care urmeazã însãmântarea cu grâu, prin care se seamãnã primãvara trifoi sau lucernã si dupã o perioadã de circa 3-4 ani se reîncepe acelasi ciclu. Exceptie fac numai terenurile inapte culturii cerealiere, destinate fânaturilor (110.4940 ha).
* Pentru ca sã se mențină fertilitatea terenurilor parcelele se îngrasă cu bălegar si “ polochin” scos din albia Rîului Săsar .
Plantele cele mai cultivate sunt cerealele, adicã grâul si porumbul, în proporție aproape egalã, mai rar ovazul si foarte rar orzul.
În cultura de porumb se intercaleazã dovlecii si fasolea. Cartofii se cultivã separat de porumb si pe suprafete nu prea mari, terenul nefiind prea apt acestei culturi.
* Vita de vie se cultivã prin pe lânga case si in parcelele colinare expuse spre Sud respectiv cu deschidere inspre Rîul Lăpusel , iar pomii fructiferi sunt plantați prin grădini si pe terenurile înclinate, predominând prunii si merii, din soiuri comune.
Prin grãdini se cultivã zarzavaturi si legume, fiecare familie având pe lângã casã: ceapã, usturoi, ardei, varzã, morcovi, rosii, castraveti, cartofi, ridichi, iar mai nou vinete fragi si cãpsuni.

* Despre muncile agricole si uneltele cu care se executã

* Muncile agricole se executã cu diverse unelte iar acestea îsi au originea, apogeul si disparitia într-o etapã anumitã. Chiar în secolul nostru, al XIX-lea, datoritã aparitiei masinilor, mai mult sau mai putin complicate, indiferent dacã sunt actionate prin forța animalelor sau a aburului, ori a combustibilului, multe din uneltele agricole întrebuințate de strãmosii noștrii au continuat a coexista cu noile unelte, apoi au fost abandonate si înlocuite cu altele mai moderne si cu mare randament. Așa, de exemplu, începând cu primii ani ai secolului nostru, treieratul grâului cu "imblãciul" a fost abandonat înlocuindu-se acest strãvechi instrument cu "masina de îmblãtit" actionatã cu forța animalã - boi sau cai - apoi cu batoza micã acționatã de motorul cu benzinã si în prezent, cu batoza mare pusã în miscare de o locomobilã sau mai recent, de un tractor.
Iata în decurs de numai șapte decenii patru feluri de unelte numai pentru treieratul grâului.

2 . ZOOTEHNIA
* Mediul geografic ofera material necesar cresterii vitelor. Întinderea pasunilor si , precum si faptul cã unele terenuri aflate în holde sunt improprii sau nerentabile pentru agriculturã, dar utilizabile pentru pãsune si fânat, fac ca si azi sã mai existe unele preocupãri pastorale.
* Deși nu se poate vorbi de o localitate pastoralã în adevãratul sens al cuvântului, deoarece nici o familie de aici nu trãieste exclusiv numai din cresterea vitelor, totusi se poate afirma cã existã un numãr suficient de vite care satisfac trebuintele de lapte din localitate.
Nu se cunoaste în mod documentar numãrul de animale crescute în localitate decât începând cu anul 1758. Astfel, din CONSCRIPTIA FISCALÃ, din anul 1758 rezulta ca populatia localitatii Sasar deținea urmãtorul numãr de animale:
1.Moștenii - stabilii : (105 familii): 14 cai, 104 boi, 92 vaci, 33 juninci, 65 oi si capre, 188 porci, 4 cosuri de albine, având 14,1/2 cubului de pãmânt arãtor, 2 merte, 110 care cu fân, 8 mori, 18 cazane de fiert horincă si distilãrie de bere (berărie).
2. Stabiliții ocazional - (25 familii): 13 cai, 2 boi, 10 vaci, 2 juninci, 8 oi si capre, 25 porci, 3 cubuli arãtori; 1 merța, 7,1/2 care cu fân, 1 moarã si 4 cazane de fiert horincă.
Suprafata cea mai mare de teren agricol o dețineau moștenii .
* Din conscripția anului 1815 aflãm cã pe domeniul Satului Sasar erau: 2 tauri de 4 ani, 1 taur de 3 ani, 6 tauri de 2 ani, 1 tãurenci de 1 an, 11 boi bãtrâni de jug, 4 juninci de 3 ani, 2 juninci de 2 ani, 5 vitei de 1 an, 25 vaci bãtrâne, 4 vaci de 4 ani, 3 juninci de 2 ani, 9 vitele de 1 an, 3 oi bãtrâne, 5 vieri bãtrâni, 11 vieri de 1 an, 8 vieri sub 1 an, 79 porci bãtrâni castrati, 3 porci de 2 ani, 2 porci de 1 an castrati, 6 scroafe batrâne.
* La aceste cifre mai trebuiesc adãugate si animalele crescute de cei stabiliti ocazional în Satul Săsar în gospodãriile lor, al cãror numar nu-l cunoastem în prezent.
* În anul 1890 erau în Satul Săsar : 11 tãurasi pânã la 1 an, 7 tãurasi da la 1-2 ani, 52 juninci pâna la 1 an, 18 juninci de la 1-2 ani, 49 vaci între 3-4 ani si 55 vaci peste 4 ani, adicã în total 191 vite.
De asemenea mai erau 18 boi pânã la 4 ani, 56 boi peste 4 ani. în total 74 boi, apoi 38 cai, 58 porci, 328 oi si capre, 4 bivolite, 12 stupi si 2.833 pãsãri.
Datele statistice din anii 1933, 1963, 1968 ne aratã o scãdere a numãrului de animale.
Iatã aceste date:
* În anul 1933 in Satul Săsar erau: 201 vaci si juninci, 56 boi, 9 bivolite, 56 cai, 146 oi si berbeci, 14 capre si 216 porci.
* În anul 1963in Satul Săsar erau: 83 vaci, 59 vitei, 10 boi, 48 cabaline, 13 bivolite, 4 tauri, 276 oi si berbeci, 85 capre, 69 porci si 89 stupi.
* În anul 1968 in Satul Săsar erau: 227 taurine, 12 boi, 15 bivolițe, 105 porci, 148 oi, 1476 păsari, 53 capre si 29 cabaline.

* Pe mãsura urbanizãrii localitãtii si a stingerii din viatã a unor familii crescatoare de vite, precum si a schimbãrii structurii sociale a locuitorilor, s-a constatat o scãdere a numãrului de animale.
* În ce privește rasa animalelor, pânã în anul 1984 vacile erau corcituri ale vitelor de munte cu rasa Pintzgau sau Siemental, deoarece în târgul de la Somcuta Mare se aduc spre vânzare vite din pãrtile Lapusului si Codrului , apoi aceste vite se încruciseazã cu tauri din rasele mai sus amintite. Din anul 1984 s-au adus la statiunile de montã numai tauri din rasele Pintzgau si Siemental si s-a înfiintat si un punct de însãmântare artificialã în Tauți Măgherauș . Aici se aduce material seminal de la rase testate, cu mari producții de lapte (bãltatã româneascã si brunã de Maramureș). Pânã în anul 1986 caii erai si sunt încã de rasã comunã .
* Au mai fost aduși vieri din rase productive: marele alb "Hempahire" si "Bazna", precum si "Corvall" (negru curat si marele negru - englez), pentru înmultirea porcior din aceste rase.

* Oile sunt de rasã țurcanã, cu firul de lânã lung si aspru, în curs de încrucisare cu oi din rasa merinos.
* Sãnãtatea vitelor, pânã în urmã cu un veac, era lãsatã în grija exclusivã a crescãtorilor si când vitele se înbolnãveau erau tratate în mod diferit, dupã priceperea fiecãruia. Cu timpul, unii crescãtori de vite s-au deprins a aplica vitelor bolnave tratamente cu ceaiuri fierbinți obtinute din plante medicinale, apoi le împungeau la splinã și în salbã, introducând spânz (heleoborus purpurascens), care colecta puroiul în acel loc, producând o umflãturã, pe unde se scurgea afarã. De asemenea, le mai împungeau în limbã pentru a slobozi o cantitate de sânge, dacã vitele nu puteau mânca din cauza umflãrii limbii.

* Cele mai frecvente boli ale animalelor sunt în prezent: pneumoniile, broncho-pneumoniile, indigestiile, colicii (mai ales la cai), emfizemul pulmonar, zis în termen popular "suspin". Bolile molipsitoare ca: febra aftoasã si pesta porcinã, care fãceau ravagii în trecut, aproape au dispãrut, datorită măsurilor de prevenire si combaterea lor în stare incipientã, prin întrebuintarea vaccinurilor.

* Iatã acum si efectivul animalelor pe întreaga circumscriptie veterinarã a Comunei Recea ( inclusiv a Satului Săsar) , în anul 1988: 3166 bovine, din care 1082 capete vaci, 322 boi si 428 bubaline (bivolite), 540 bucãti cabaline, 2932 bucãti porcine, 2669 bucãti ovine, 712 bucãti iepuri de casã si 11.162 pãsãri.

IOAN : iulie 2010